areta

română

Etimologie

Din franceză arrêter.

Pronunție

  • AFI: /a.re'ta/


Verb


Conjugarea verbului
areta
Infinitiv a areta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să arete
Participiu aretat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.