enjouement

franceză

(français)

Variante

  • (înv.) enjoûment

Etimologie

Din verbul enjouer.

Pronunție

  • AFI: /ɑ̃.ʒu.mɑ̃/


Substantiv

enjouement m., enjouements pl.

  1. fericire blândă, bucurie subtilă

Cuvinte derivate

  • enjouer
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.