blând

română

Etimologie

Din latină blandus.

Pronunție

  • AFI: /blɨnd/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
blând
Singular Plural
Masculin blând blânzi
Feminin blândă blânde
Neutru blând blânde
  1. (despre oameni) care este omenos, pașnic, prietenos; blajin.
  2. (despre fapte, sentimente etc.) de om bun.
  3. (despre animale) care nu fuge de om; care nu se sperie.
  4. (fig.) (despre timp, natură etc.) care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.