elf

română

Etimologie

Din franceză elfe, germană Elf.

Pronunție

  • AFI: /elf/


Substantiv


Declinarea substantivului
elf
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elf elfi
Articulat elful elfii
Genitiv-Dativ elfului elfilor
Vocativ elfule elfilor
  1. (în mitologia popoarelor germanice) ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.)
  2. (în creațiile fantastice) oricare din rasele magice, umanoide, de obicei care păzesc pădurile și care au unele similitudini cu cei din mitologia nordică.

Cuvinte apropiate


Traduceri





engleză

(English)

Etimologie

Pronunție

  • AFI: /ɛlf/
  •  Audio (AmE)fișier


Substantiv

elf, pl. elves

  1. elf

Cuvinte derivate

  • elfin, elfish, elven, elvess, elvish





germană

(Deutsch)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: [ɛlf], [ˈɛlvə]
  •  Audiofișier


Numeral

elf

  1. unsprezece.

Cuvinte derivate

  • numeral ordinal: elfte

Sinonime

  • elfjährig





malteză

(Malti)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

elf

  1. mie





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Numeral

elf

  1. unsprezece.

Cuvinte derivate

  • numeral ordinal: elfde


Substantiv


Declinarea substantivului
elf
m.f. Singular Plural
Substantiv elf elfen
Diminutiv elfje elfjes
  1. elf





poloneză

(polski)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

elf m., pl. elfy

  1. elf
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.