elegance

Vezi și : élégance

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza medie < latină ēlegantia.

Pronunție

  • AFI: /'ɛlɪgəns/


Substantiv

elegance, (normal nenumărabil; pl. elegances)

  1. eleganță, grație, finețe
    The bride was elegance personified.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.