drușcă

română

Etimologie

Din ucraineană дружка (družka).

Pronunție

  • AFI: /'druʃ.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
drușcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drușcă druște
Articulat drușca druștele
Genitiv-Dativ druștei druștelor
Vocativ drușcă druștelor
  1. (reg.) fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la ceremonia nunții.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.