docteur

franceză

Etimologie

Atestat în 1160; din latină doctus, participiu trecut pentru doceō ‎(„a învăța, a instrui”).

Pronunție

AFI: /dɔk.tœʁ/
(Quebec) AFI: /dɔk.taœʁ/

Substantiv

docteur m., docteurs pl.

(med.) doctor, medic
(educ.) doctor
(p.ext., fam.) specialist, expert

Sinonime

1: (med.) (abr.) Dr, (fam.) doc, médecin, praticien, (fam.) toubib

Cuvinte derivate

docteure, docteuse, doctoresse, doctrice

Cuvinte apropiate

doctoral
doctorant

Expresii

docteur de l'église
docteur de la loi
jouer au docteur

Vezi și

thésard

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.