disturbo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul disturbare.

Pronunție

  • AFI: /di'sturbo/


Substantiv

disturbo m., disturbi pl.

  1. deranj, stingherire, incomodare
    Scusi il disturbo, ma...
  2. (med.) tulburare; deranjament
    Disturbo bipolare.
  3. (despre telefoane) bruiaj, deranjament, perturbare, perturbație

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • disturbamento
  • disturbanza
  • disturbare
  • disturbativo
  • disturbato
  • disturbatore

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din disturbare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru disturbare.




latină

(Latina)

Etimologie

Compus din prefixul dis- + turbo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

disturbō (infinitivul prezent disturbāre, perfectul activ disturbāvī, supinul disturbātum)

  1. a deranja
  2. a dărâma, a demola, a distruge

Cuvinte derivate

  • disturbatio
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.