deranjament
română
Etimologie
Din franceză dérangement.
Pronunție
- AFI: /de.ran.ʒa'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului deranjament | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deranjament | deranjamente |
| Articulat | deranjamentul | deranjamentele |
| Genitiv-Dativ | deranjamentului | deranjamentelor |
| Vocativ | deranjamentule | deranjamentelor |
- perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare.
- indigestie; diaree.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.