difetto

italiană

(italiano)

Variante

  • (înv.) defetto

Etimologie

Din latină defectus.

Pronunție

  • AFI: /di'fɛtto/


Substantiv

difetto m., difetti pl.

  1. defect, cusur, deficiență, imperfecțiune
    Non ha difetti.
  2. lipsă, penurie

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • difettare
  • difettivo
  • difettoso
  • difettuale

Expresii

  • chi è in difetto è in sospetto

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din difettare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru difettare.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.