disputa
| Vezi și : dispută |
română
Etimologie
Din franceză disputer < latină disputare.
Pronunție
- AFI: /dis.pu'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) disputa | |
| Infinitiv | a (se) disputa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) disput |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) dispute |
| Participiu | disputat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) a lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...
- A disputa un premiu.
- (v.refl.) (despre întreceri, competiții sportive) a avea loc.
- (v.intranz.) a purta o dispută.
- a vorbi în contradictoriu.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a susține o dispută
Etimologie
Din dispută.
Pronunție
- AFI: /disˈpu.ta/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru dispută.
Referințe
galiciană
(galego)
Etimologie
Din verbul disputar.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
disputa f., disputas pl.
Sinonime
- agarra, agarrada, altercado, liorta
Cuvinte apropiate
- disputar
italiană
(italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'disputa/
Substantiv
disputa f., dispute pl.
Sinonime
- 1: discussione, dibattito
- 2: lite
Cuvinte apropiate
- disputare
- disputazione
Referințe
Etimologie
Derivat regresiv din disputare.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru disputare.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru disputare.
portugheză
Etimologie
Din verbul disputar.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
disputa f., disputas pl.
Sinonime
- 1: contenda
Cuvinte apropiate
- disputar
Expresii
- disputa de poder
spaniolă
(español)
Etimologie
Din verbul disputar.
Pronunție
- AFI: /disˈpu.a/
Substantiv
disputa f., disputas pl.
Sinonime
- 1: controversia, discusión, pelea, pendencia, reyerta
Cuvinte apropiate
- disputar
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.