întâietate

română

Etimologie

Din întâi + sufixul -ătate.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tɨ.jeˈta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
întâietate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întâietate invariabil
Articulat întâietatea invariabil
Genitiv-Dativ întâietății invariabil
Vocativ întâietate invariabil
  1. însușirea de a fi primul; prioritate.

Expresii

  • A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.