dintâi

română

Variante

Etimologie

Din de + întâi.

Pronunție

  • AFI: /dinˈtɨj/


Adjectiv

  1. (de obicei precedat de „cel”) primul dintr-o serie de lucruri, ființe, fenomene de același fel.
  2. (adverbial) în primul moment, (mai) întâi.
  3. primul ca importanță, ca valoare, ca rang etc. dintre mai mulți.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.