detunător

română

Etimologie

Din a detuna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /de.tu.nə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
detunător
Singular Plural
Masculin detunător detunători
Feminin detunătoare detunătoare
Neutru detunător detunătoare
  1. care răsună puternic; bubuitor.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
detunător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ detunător detunătoare
Articulat detunătorul detunătoarele
Genitiv-Dativ detunătorului detunătoarelor
Vocativ detunătorule detunătoarelor
  1. partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.