detritus

română

Etimologie

Din franceză détritus < latină detritus.

Pronunție

  • AFI: /de'tri.tus/


Substantiv


Declinarea substantivului
detritus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ detritus detritusuri
Articulat detritusul detritusurile
Genitiv-Dativ detritusului detritusurilor
Vocativ detritusule detritusurilor
  1. material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi.
  2. material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației.
  3. (rar) tartru dentar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.