tartru

română

Etimologie

Din franceză tartre.

Pronunție

  • AFI: /'tar.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
tartru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tartru tartruri
Articulat tartrul tartrurile
Genitiv-Dativ tartrului tartrurilor
Vocativ tartrule tartrurilor
  1. amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie.
  2. (și în sintagma tartru dentar) substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.