degajare
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /de.ga'ʒa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului degajare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | degajare | degajări |
| Articulat | degajarea | degajările |
| Genitiv-Dativ | degajării | degajărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol.
- libertate în mișcări, în comportare.
- operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operații ulterioare.
- Degajare de căldură.
- (concr.) canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice.
Sinonime
- 1: deblocare, descotorosire; emanație
- 2: nonșalanță, naturalețe
- 3: dezvoltare, emanare, emanație, producere, radiere
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
acțiunea de a degaja
nonșalanță
|
emanare, emanație
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.