emanație

română

Variante

Etimologie

Din franceză émanation < latină emanatio, emanationis.

Pronunție

  • AFI: /e.ma'na.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
emanație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ emanație emanații
Articulat emanația emanațiile
Genitiv-Dativ emanației emanațiilor
Vocativ emanație emanațiilor
  1. emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană.
  2. gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.