anatemă

Vezi și : anatema, anátema

română

Etimologie

Din neogreacă αναθεμα (anáthema).

Pronunție

  • AFI: /a.na'te.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
anatemă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anatemă anateme
Articulat anatema anatemele
Genitiv-Dativ anatemei anatemelor
Vocativ anatemă anatemelor
  1. osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.