anatema
| Vezi și : anatemă, anátema |
română
Etimologie
Din anatemă.
Pronunție
- AFI: /a.naˈte.ma/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru anatemă.
catalană
(català)
Etimologie
Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).
Pronunție
- (occidental) AFI: /a.naˈte.ma/
- (oriental) AFI: /ə.nəˈte.mə/
Substantiv
anatema m., anatemes pl.
- (bis.) anatemă
Sinonime
- (bis.) excomunió, maledicció
Cuvinte derivate
- anatematitzar
Referințe
galiciană
(galego)
Etimologie
Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).
Pronunție
- AFI: /a.naˈtɛ.ma/
Substantiv
anatema m., anatemes pl.
- (bis.) anatemă
Cuvinte derivate
- anatematizar
Vezi și
- maldición
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).
Pronunție
- AFI: /anaˈtɛma/
Substantiv
anatema m., anatemi pl.
- (bis.) anatemă
Sinonime
- (bis.) scomunica, condanna
Antonime
- (bis.) benedizione
Cuvinte derivate
- anatematizzare
Vezi și
- maledizione
Referințe
spaniolă
(español)
Etimologie
Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).
Pronunție
- AFI: /a.naˈte.ma/
Substantiv
anatema f., anatemas pl.
- (bis.) anatemă
Cuvinte derivate
- anatematizar
Vezi și
- excomunión
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.