deductiv

română

Etimologie

Din franceză déductif < latină deductivus.

Pronunție

  • AFI: /de.duk'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
deductiv
Singular Plural
Masculin deductiv deductivi
Feminin deductivă deductive
Neutru deductiv deductive
  1. care procedează prin deducție, care folosește deducția.
  2. formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.