decala

română

Etimologie

Din franceză décaler.

Pronunție

  • AFI: /de.ka'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) decala
Infinitiv a (se) decala
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) decalez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) decaleze
Participiu decalat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) distanța în spațiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se) produce un decalaj.
  2. (v.tranz.) a distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.