distanța

română

Etimologie

Din franceză distancer.

Pronunție

  • AFI: /dis.tanˈʦa/


Verb


Conjugarea verbului
distanța
Infinitiv a distanța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 distanțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să distanțeze
Participiu distanțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări.
  2. (v.refl.) a se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva).
  3. (v.refl.) (fig.) a se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.