asigurare

română

Etimologie

Din a asigura.

Pronunție

  • AFI: /a.si.gu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
asigurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ asigurare asigurări
Articulat asigurarea asigurările
Genitiv-Dativ asigurării asigurărilor
Vocativ asigurare asigurărilor
  1. acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei.
  2. punere în siguranță.
  3. încredințare, promisiune fermă.
  4. operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.