curcan

română

Etimologie

Din curcă + sufixul -an.

Pronunție

  • AFI: /kur'kan/


Substantiv


Declinarea substantivului
curcan
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curcan curcani
Articulat curcanul curcanii
Genitiv-Dativ curcanului curcanilor
Vocativ curcanule, curcane curcanilor
  1. (ornit.) (Meleagris gallopavo) pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai ; (p.rest.) masculul curcii.
  2. (depr.; în trecut) sergent de stradă; vardist.
  3. (fig.) poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877–1878.

Sinonime

  • 1: (ornit.) (Transilv.) corcodan, (prin Transilv.) puicoi, (Ban.) tutcan
  • 3: (mil., ist.) dorobanț

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.