curcan
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kur'kan/
Substantiv
| Declinarea substantivului curcan | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curcan | curcani |
| Articulat | curcanul | curcanii |
| Genitiv-Dativ | curcanului | curcanilor |
| Vocativ | curcanule, curcane | curcanilor |
- (ornit.) (Meleagris gallopavo) pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai ; (p.rest.) masculul curcii.
- (depr.; în trecut) sergent de stradă; vardist.
- (fig.) poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877–1878.
Sinonime
- 1: (ornit.) (Transilv.) corcodan, (prin Transilv.) puicoi, (Ban.) tutcan
- 3: (mil., ist.) dorobanț
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- moțul-curcanului
- nasul-curcanului
Cuvinte apropiate
Expresii
- A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere
Vezi și
Traduceri
pasăre
|
|
masculul curcii
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.