culpă
română
Etimologie
Din latină culpa.
Pronunție
- AFI: /ˈkul.pə/
- Audiofișier
Substantiv
| Declinarea substantivului culpă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culpă | culpe |
| Articulat | culpa | culpele |
| Genitiv-Dativ | culpei | culpelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (jur.) greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege.
- Este culpa mea.
- greșeală, vină, vinovăție.
Sinonime
- 1-2: vină
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- culpa mea
Cuvinte apropiate
Traduceri
vină
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.