colpa

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină cŭlpa.

Pronunție

  • AFI: /'kolpa/


Substantiv

colpa f., colpe pl.

  1. culpă, vină; (spec.) eroare, greșeală
    La colpa di quello che è successo non è mia.
  2. mustrare, învinuire
  3. culpabilitate
  4. (p. ext.) păcat

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • colpevole

Cuvinte compuse

  • senso di colpa

Cuvinte apropiate

  • incolpare

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.