cubilou

română

Etimologie

Din franceză cubilot.

Pronunție

  • AFI: /ku.biˈlow


Substantiv


Declinarea substantivului
cubilou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cubilou cubilouri
Articulat cubiloul cubilourile
Genitiv-Dativ cubiloului cubilourilor
Vocativ cubiloule cubilourilor
  1. cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și cu materialele auxiliare, pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.