credita
română
Etimologie
Din franceză créditer.
Pronunție
- AFI: /kre.di'ta/
Verb
| Conjugarea verbului credita | |
| Infinitiv | a credita |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
creditez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să crediteze |
| Participiu | creditat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a acorda sau a deschide cuiva un credit; a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit.
- (v.tranz.) a face o înregistrare în creditul unui cont.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.