cosmopolitism

română

Etimologie

Din franceză cosmopolitisme.

Pronunție

  • AFI: /kos.mo.po.liˈtism/


Substantiv


Declinarea substantivului
cosmopolitism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cosmopolitism invariabil
Articulat cosmopolitismul invariabil
Genitiv-Dativ cosmopolitismului invariabil
Vocativ cosmopolitismule invariabil
  1. concepție din epoca sclavagismului grec și roman, care promova ideea „cetățeniei universale”.
  2. concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei.
  3. (ieșit din uz) admirație manifestată față de tot ce era străin.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.