coquille

franceză

Etimologie

Încrucișare între latină populară *conchilia (din latină conchȳlium, „crustaceu”) și coccum („coșenilă”).

Pronunție

AFI: /kɔ.kij/
Audio^fișier

Substantiv

coquille f., coquilles pl.

(gener.) coajă (de ou, de nucă, etc.)
coquille d'œuf
(zool.) cochilie, căsuță
Se renfermer, se retirer dans sa coquille.
(tipogr.) greșeală de tipar
(sport) suspensor, scoică

Sinonime

1-2: (zool.) (înv.) coque
3: (tipogr.) bourdon, faute de frappe, mastic

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

coquillage
coquillard
coquillart
coquiller
coquillerie
coquillette

coquilleux
coquillier
décoquillage
décoquiller
rencoquiller
rencoquillage

Cuvinte apropiate

conchylicole
conchyliculture
conchylien
conchyliologie
conchyliologiste
conchylis

Locuțiuni

locuțiuni

s'acoquiller
s'accoquiller
coquille d'escalier
coquille d'œuf
coquille de noix
coquille Saint-Jacques
coquille vide

fauteuil coquille
format coquille
ne faire que de sortir de la coquille
or de coquille
rentrer dans sa coquille
se replier dans sa coquille
sortir de sa coquille

Etimologie

Din coquiller.

Verb

forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru coquiller.
forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru coquiller.
forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru coquiller.
forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru coquiller.
forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru coquiller.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.