copia

română

Etimologie

Din franceză copier. Confer italiană copiare.

Pronunție

  • AFI: /ko.pi'a/


Verb


Conjugarea verbului
copia
Infinitiv a copia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 copiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să copieze
Participiu copiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a transcrie un text, redând exact conținutul lui.
    Am copiat lucrarea lui ieri.
    A copia pe curat un text.
  2. a reproduce fără originalitate o operă de artă.
    A copia un act, un document.
  3. (v.intranz.) (în școală) a redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație.
  4. a plagia.
  5. (peior.) a reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină copia.

Pronunție

  • AFI: /ˈkɔpja/


Substantiv

copia f., copie pl.

  1. copie

Antonime

  • originale

Cuvinte derivate

  • copialettere
  • copista




latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
copia
f. Singular Plural
Nominativ copia '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. rezervă, furnizare
  2. (la plural) trupe




spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină copia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

copia f., copias pl.

  1. copie
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.