plagia

română

Etimologie

Din franceză plagier.

Pronunție

AFI: /pla.ʤi'a/

Verb

Conjugarea verbului plagia
Infinitiv	a plagia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	plagiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să plagieze
Participiu	plagiat
Conjugare	I

(v.tranz.) a-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific.
În romanul lui l-a plagiat pe...

Sinonime

copia

Cuvinte derivate

plagiar
plagiat
plagiator
plagiatură
plagiere

Traduceri

a lua, a fura ideile

chineză: 剽竊 (中文), 剽窃 (中文) (piāoqiè), 抄襲 (中文), 抄袭 (中文) (chāoxí)
engleză: plagiarise (English) (Anglia), plagiarize (English) (SUA)
estoniană: plagieerima (eesti)
finlandeză: plagioida (suomi)
franceză: plagier (français)
germană: plagiieren (Deutsch)
greacă: λογοκλοπώ (Ελληνικά) (lokoklopó), αντιγράφω (Ελληνικά) (antigráfo)
indoneziană: menjiplak (Bahasa Indonesia)

italiană: plagiare (italiano)
poloneză: plagiatować (polski)
portugheză: plagiar (português)
rusă: заниматься плагиатом (русский) (zanimat'sja plagiatom)
spaniolă: plagiar (español)
suedeză: plagiera (svenska)
turcă: aşırmak (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.