furt

română

Etimologie

Din latină furtum.

Pronunție

  • AFI: /furt/


Substantiv


Declinarea substantivului
furt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furt furturi
Articulat furtul furturile
Genitiv-Dativ furtului furturilor
Vocativ furtule furturilor
  1. infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia; hoție, furătură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.