contravântuire

română

Etimologie

Din contra + vântuire (rar < a vântui).

Pronunție

  • AFI: /kon.tra.vɨn.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
contravântuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contravântuire contravântuiri
Articulat contravântuirea contravântuirile
Genitiv-Dativ contravântuirii contravântuirilor
Vocativ contravântuire contravântuirilor
  1. element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.