vântuire
română
Etimologie
Din vântui.
Pronunție
- AFI: /vɨn.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vântuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vântuire | vântuiri |
| Articulat | vântuirea | vântuirile |
| Genitiv-Dativ | vântuirii | vântuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vântui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.