vântui

română

Etimologie

Din vânt + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
vântui
Infinitiv a vântui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să vântuiască
Participiu vântuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre vânt) a sufla cu putere, vijelios.
  2. (v.tranz.) (în superstiții, subiectul fiind „vântul rău”) a face pe cineva să înnebunească sau să ologească.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.