coniuge

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină coniux, -ŭgis < coniungĕre.

Pronunție

  • AFI: /'kɔnjuʤe/


Substantiv

coniuge m.f., coniugi pl.

  1. soț, soție; consort, consoartă
  2. (la pl.) soț și soție

Sinonime

Cuvinte derivate

  • coniugale

Cuvinte apropiate

  • coniugare

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.