consoartă

română

Etimologie

Din latină consors, consortis, (influențat de soartă).

Pronunție

  • AFI: /kon'so̯ar.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
consoartă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consoartă consoarte
Articulat consoarta consoartele
Genitiv-Dativ consoartei consoartelor
Vocativ consoartă consoartelor
  1. (fam.) soție, nevastă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.