compliment

română

Etimologie

Din franceză compliment.

Pronunție

  • AFI: /kom.pli'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
compliment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ compliment complimente
Articulat complimentul complimentele
Genitiv-Dativ complimentului complimentelor
Vocativ complimentule complimentelor
  1. cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație.
  2. (la pl.) salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții.
  3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.