colonat
română
Etimologie
Din latină colonatus, franceză colonat.
Pronunție
- AFI: /ko.loˈnat/
Substantiv
| Declinarea substantivului colonat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colonat | invariabil |
| Articulat | colonatul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | colonatului | invariabil |
| Vocativ | colonatule | invariabil |
- (în imperiul roman și în evul mediu în europa) formă de relații sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor de pământul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.