cloanță

română

Etimologie

Confer clonț.

Pronunție

  • AFI: /'klo̯an.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cloanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cloanță cloanțe
Articulat cloanța cloanțele
Genitiv-Dativ cloanței cloanțelor
Vocativ cloanță cloanțelor
  1. (pop.) babă urâtă, fără dinți, rea.
  2. (fam., peior.) gură (considerată ca organ al vorbirii).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.