cojoc

Vezi și : Cojoc

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) kožuhŭ, de la koža („piele”) confer coajă (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 65; Conev 83).

Confer poloneză kożuch, rusă кожух (kožux), sârbo-croată kožuh și slovacă kožuch.

Pronunție

  • AFI: /koˈʒok/


Substantiv


Declinarea substantivului
cojoc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cojoc cojoace
Articulat cojocul cojoacele
Genitiv-Dativ cojocului cojoacelor
Vocativ cojocule cojoacelor
  1. obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie prelucrată cu mițe cu tot, care se poartă mai ales la țară ca palton (cu blana înăuntru).
  2. pătură de bumbac bine presată, obținută în filaturile de bumbac.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Iarnă cu șapte cojoace = iarnă foarte grea
  • A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi bătut (zdravăn)
  • A nu mai întreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa să se gândească
  • A-și teme(sau a-și păzi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudență riscurile


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.