coif

română

Etimologie

Din latină cofea.

Pronunție

  • AFI: /ˈkojf/


Substantiv


Declinarea substantivului
coif
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coif coifuri
Articulat coiful coifurile
Genitiv-Dativ coifului coifurilor
Vocativ coifule coifurilor
  1. acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei.
  2. caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.