cobiliță

română

Etimologie

Din bulgară кобилицa (kobilica), sârbocroată kobilica.

Pronunție

  • AFI: /ko.bi'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cobiliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cobiliță cobilițe
Articulat cobilița cobilițele
Genitiv-Dativ cobiliței cobilițelor
Vocativ cobiliță cobilițelor
  1. bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.