clerk
engleză
(English)
Etimologie
Din engleză medie clerc, care provine din engleză veche clerc < latină târzie clēricus („preot, cleric”, prin generalizare și „intelectual, savant”).
Inevitabil din greacă antică κληρικός (klērikós, „clerical”), din κλῆρος (klêros, „moștenire; lot, parcelă”).
Pronunție
- (Anglia) AFI: /klɑːk/
- (SUA) AFI: /klɝk/
- (Australia) AFI: /klaːk/, /klɜːk/
Substantiv
clerk, pl. clerks
- funcționar, secretar, birocrat
- John worked as a law clerk.
- (bis.) cleric
Cuvinte derivate
- clerkish
- clerklike
- clerkship
- salesclerk
Cuvinte compuse
- bank clerk
- clerk in holy orders
- clerk to the justices
- desk clerk
- parish clerk
Cuvinte apropiate
Omofone
- Clark
Verb
| Conjugarea verbului to clerk | |
| Infinitiv | to clerk |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
clerks |
| Trecut simplu | clerked |
| Participiu trecut | clerked |
| Participiu prezent | clerking |
- a fi funcționar
- The law school graduate clerked for the supreme court judge for the summer.
Vezi și
- church
- office
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.