clasa

română

Etimologie

Din franceză classer.

Pronunție

  • AFI: /kla'sa/


Verb


Conjugarea verbului
clasa
Infinitiv a clasa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 clasez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să claseze
Participiu clasat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aranja, a împărți, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii.
  2. (v.tranz.) a face o triere; a tria.
  3. (v.refl.) a obține un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc.
  4. (v.tranz.) a înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui.
  5. (v.tranz.) a scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.