cicăli

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.kəˈli/


Verb


Conjugarea verbului
cicăli
Infinitiv a cicăli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 cicălesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să cicălească
Participiu cicălit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.