cicăleală

română

Etimologie

Din a cicăli + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.kəˈle̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cicăleală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cicăleală cicăleli
Articulat cicăleala cicălelile
Genitiv-Dativ cicălelii cicălelilor
Vocativ cicăleală cicălelilor
  1. faptul de a cicăli; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.