cementa

română

Etimologie

Din franceză cémenter.

Pronunție

  • AFI: /ʧe.men'ta/


Verb


Conjugarea verbului
cementa
Infinitiv a cementa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 cementez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să cementeze
Participiu cementat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură.
  2. (v.tranz.) (med.) a obtura canalul unui dinte cu cement.
  3. (v.tranz.) (med.) a fixa cu cement protezele pe dinți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.